Cursuri Fotbal - Despre Offside

Offside (fotbal)

Offside-ul (sau pozitia afara din joc) este o regula în fotbal care opreste atacantii sa se apropie prea mult de poarta atunci cind sunt implicati într-o faza. Datorita acestei reguli, un jucator nu-si poate crea avantaj asteptind mingea linga poarta adversa, cu doar un adversar (de regula, portarul) între el si poarta.

Pozitia de offside
Atacantul albastru din stinga diagramei este în pozitie de offside întrucit se afla atit dincolo de penultimul aparator (marcat cu linie punctata) cit si în fata mingii. Aceasta nu înseamna neaparat ca este în offside activ.
Atacantul albastru din stinga diagramei este în pozitie de offside întrucit se afla atit dincolo de penultimul aparator (marcat cu linie punctata) cit si în fata mingii. Aceasta nu înseamna neaparat ca este în offside active

. Un jucator este în pozitie de offside daca este mai aproape de linia adversa de poarta decit mingea si decit penultimul adversar, cu conditia sa fie în jumatatea adversa de teren. Un jucator în linie cu penultimul adversar nu este considerat în offside.

În 2005 International Football Association Board a convenit asupra a unei noi Hotariri privind Legea 11, si anume ca 'a fi mai aproape de linia de poarta adversa' înseamna ca "orice parte a capului, corpului sau picioarelor este mai aproape de linia de poarta adversa decit mingea si decit penultimul adversar. Bratele nu sunt incluse în aceasta definitie." [1] Astfel, orice parte (din cele enumerate) a corpului atacantului trebuie sa fie mai aproape de linia de poarta adversa decit orice parte a corpului penultimului aparator advers sau dincolo de partea mingii cea mai aproape de linia de poarta adversa.

În general, aceasta înseamna ca fie echipa în atac trebuie sa se asigure ca echipa adversa are cel putin doi jucatori (unul din acesti doi jucatori poate fi portarul) între linia portii si cel mai apropiat jucator al echipei în atac, sau ca toti jucatorii echipei în atac sunt în spatele mingii astfel încit aceasta ramine mai aproape de linia de poarta decit oricare din jucatorii echipei în atac.

Daca, din vreun motiv, portarul este în fata mingii, atunci atacantul va trebui sa fie în linie cu sau înaintea a doi fundasi adversi.

Offside-ul activ

Pozitia de offside a unui jucator este activa daca, "la momentul cind mingea este atinsa sau jucata de un coechipier de-al sau", în opinia arbitrului, el este implicat activ în joc. Un jucator nu este în offside activ daca primeste mingea din aruncare de la margine, aut de poarta sau lovitura de colt.

Pentru ca un offside activ sa aiba loc, jucatorul trebuie sa fie în pozitie de offside în momentul în care mingea este atinsa sau jucata de un coechipier; un jucator care alearga din pozitie regulamentara în pozitie de offside dupa ce mingea a fost atinsa sau jucata de un coechipier nu este penalizat.

Similar, un jucator care este în pozitie de offside cind mingea este atinsa sau jucata de un coechipier poate fi în offside activ chiar daca alearga într-o pozitie regulamentara înainte de a receptiona mingea. Aceasta posibilitate ramine valida pina cind fie un coechipier atinge sau joaca din nou mingea si pozitia de offside este reevaluata, fie mingea iese din joc, fie un adversar ajunge sa controleze mingea. Un jucator care a fost în pozitie de offside care profita de o pasa gresita dar intentionata a unui adversar nu este considerat în offside activ.

A determina daca un jucator participa activ la o faza poate fi complex. FIFA a emis noi instructiuni pentru interpretarea legii offside-ului în 2003 si acestea au fost incluse în legea 11 în July 2005. Noua formulare cauta sa defineasca mai precis urmatoarele trei cazuri:

·              Participarea activa înseamna jucarea sau atingerea mingii pasate sau jucate de un coechipier.

·              Interventia asupra unui adversar înseamna oprirea unui adversar de la ajuca sau a putea juca mingea obstructionind linia vizuala sau miscarile acestuia sau efectuarea unui gest sau a unei miscari care, în opinia arbitrului, deruteaza sau distrage un adversar.

·              Obtinerea unui avantaj fiind aflat în pozitie de offside include jucarea mingii care ricoseaza la jucator din bara sau dintr-un adversar atunci cind jucatorul la care ricoseaza mingea este în pozitie de offside.

În practica, un jucator este în pozitie de offside poate fi penalizat înainte de a juca sau atinge mingea daca, dupa parerea arbitrului, nici un alt coechipier în pozitie regulamentara nu are ocazia sa joace mingea.

Interpretarea acestor noi definitii de catre arbitri înca este controversata, în primul rind din cauza incertitudinii asupra a ce miscari poate un jucator aflat în pozitie de offside sa faca pentru a nu fi considerat participant activ la faza. Fotbalistului Bill Nicholson îi este atribuita întrebarea: "Daca nu intervine activ în joc, atunci ce cauta pe teren?".

Sanctionarea offside-ului

Sanctiunea pentru offside este o lovitura libera indirecta pentru echipa adversa, din locul în care se afla jucatorul în offside. Multi arbitri aplica lasa jocul sa continue daca echipa în aparare deja se afla în posesia mingii, pentru a nu încetini si fragmenta jocul cu lovituri libere redundante. Aceasta nu trebuie sa fie confundata cu legea avantajului, care poate fi aplicata doar asupra Legii 12. În esenta, arbitrul care nu fluiera offside considera ca unul din elementele offside-ului nu a fost prezent.

Pasul la offside

Pasul la offside este o tactica defensiva. Cind un atacant alearga în ofensiva si avind un coechipier cu mingea la picior gata sa-i paseze lui în fata, toti aparatorii (cu exceptia portarului) se deplaseaza înainte, dispusi într-o linie cit mai dreapta pentru a-l lasa pe atacant în urma lor la momentul pasei, astfel lasind atacantul în pozitie de offside. Fundasii care folosesc aceasta tactica adesea încearca sa aduca potentiala pozitie de offside în atentia arbitrului asistent strigind sau ridicind miinile. Deoarece loviturile libere sunt ocazii cind momentul pasei este previzibil, în multe rinduri aparatorii abordeaza aceasta tactica atunci cind adversarul beneficiaza de acestea.

Pasul la offside poate fi o strategie riscanta deoarece toti aparatorii (în afara de portar) trebuie sa iasa din aparare împreuna în acelasi timp într-o linie relativ dreapta, altfel atacantii nu vor mai fi în offside la momentul pasei daca ramin în urma portarului si a unui aparator care nu a facut pasul înainte; daca iesirea la offside esueaza, jucatorii în atac vor avea calea aproape libera spre poarta. Modificarile de regulament din 2003 au facut tactica si mai periculoasa, deoarece definitia offside-ului activ a devenit mai restrinsa. Astfel, echipele care ies la offside au sanse mai mici sa lase adversarul în offside daca arbitrul considera ca acel jucator nu este activ.